Satul Mariuta, parte componenta a comunei Belciugatele este amplasat pe malul Mostistei, la 7 km. nord vest de orasul Fundulea.

Zona din care face parte este strabatuta de raul Mostistea pe o lungime de aproximativ 90 km.

intr-o zona fertila, pe un bot de deal care prelungeste terasa catre apa, suprafata satului gumelnitean (mil. IV a.Ch.) de la Mariuta are aspectul unui platou izolat de zonele invecinate.       Suprafatasatului de la Mariuta, ca de altfel a majoritatii satelor gumelnitene din campia Dunarii este destul de redusa cca. 3000 m2, ceea ce astazi ar insemna 4 - 5 gospodarii cu anexele aferente. Caracteristica este aglomerarea de locuinte pe un spatiu limitat impus de conditiile naturale.

in cursul cercetarilor desfasurate in perioada 1984 - 1991, de Mihai simon, de la Institutul de Arheologie “Vasile Parvan”, iar dupa anul 2000 de un colectiv condus de Valentin Parnic, de la Muzeul Dunarii de Jos din Calarasi au fost descoperite mai multe locuinte.

Astfel, sase dintre locuintele descoperite apartin fondatorilor satului de la Mariuta, iar alte patru (descoperite in perioada 2002 - 2004) apartin, probabil, descendentilor acestora.

Toate cele zece locuinte sunt construite la suprafata solului, cu dimensiuni medii de 8 x 5,5 m. Orientarea lor pare sa fi urmarit un plan prestabilit, in doua siruri paralele (cel putin in cazul primilor locuitori) cu o zona mai larga, pe mijloc, probabil destinata circulatiei.

Peretii locuintelor erau realizati dintr-un sistem de pari ingropati, intre care erau impletite nuiele si trestii obtinandu-se o retea. Peste aceasta atat la interior cat si la exterior urma o lipitura de lut depus in straturi succesive. Acest sistem de constructie, cunoscut si sub numele de paianta este utilizat si astazi in satele de pe valea Mostistei. Podelele acestor locuinte erau realizate tot din lut depus in straturi, bine ales (de obicei lut galben, curat) si bine batatorit. Acoperisul in doua ape era realizat din stuf depus in straturi groase si legat cu fibre vegetale pe o retea de barne orizontale si paralele.

in toate locuintele de la Mariuta au fost descoperite vetre de foc utilizate pentru activitatile curente. La unele dintre locuinte s-au observat mai multe reparatii ale vetrelor sau ale peretilor, vizibile in straturile de lut adaugate, ceea ce denota grija deosebita acordata spatiului destinat locuirii si activitatilor casnice. 
Ocupatia cea mai importanta a micii comunitati de la Mariuta a fost cresterea animalelor. Analizele osteologice ale resturilor de mamifere au aratat ca locuitorii satului cresteau bovine si ovicaprine, dar este intalnit si porcul, in numar foarte mic si cainele.

Agricultura, aflata intr-un stadiu incipient, este practicata de un numar mic de indivizi, dupa cum arata cantitatea mica de unelte destinate acestei ocupatii.

Una dintre locuintele descoperite pana acum avea doua camere. Prima dintre ele era folosita, probabil pentru activitati casnice, aici nefiind descoperite dovezi care sa justifice o alta destinatie. in cealalta insa a fost descoperit un mic atelier de prelucrare a uneltelor de os si corn. in acest atelier, in afara unor unelte neutilizate, prezenta normala intr-un asemenea spatiu, si a altora care au urme de folosire (lustruite mai ales la partea activa) apar si cateva ciocane si impungatoare din os care au fost aduse, fara indoiala, pentru a fi reparate.

Este indiscutabila prezenta in asezare a unuia sau mai multor mesteri specializati, pentru ca altfel este greu de crezut ca toti membrii comunitatii produceau unelte, vase sau statuete identice. 
Statuetele de lut sau cele de os, releva existenta unuia sau mai multor personaje feminine aflate in diverse ipostaze, care pot reprezenta forme sintetice ale unor zeitati gumelnitene, legate de un eventual cult al fertilitatii si fecunditatii.

La un moment dat la Mariuta a avut loc o catastrofa, un incendiu violent care a ars pana la temelii toate locuintele. Oamenii se vor fi refugiat intr-un loc care putea fi locuit in apropiere, valea oferind mai multe posibilitati. in orice caz ei nu au plecat foarte departe pentru ca la scurt timp se intorc si dupa indepartarea resturilor locuintelor, construiesc altele in care continua sa-si duca viata de zi cu zi ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat